Amnistia fiscală, cu bune și cu rele…

Av. Luisiana Dobrinescu, DOBRINESCU DOBREV SCA

Pe data de 20 iulie 2015 a fost publicată mult discutata și așteptata lege de amnistiere fiscală (legea 209/2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 540).

Legea dispune anularea diferențelor de obligaţii fiscale (principale și accesorii) care au fost în prealabil stabilite de către organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului și care nu au fost achitate de contribuabil până la data intrării în vigoare a acestei legi (23 iulie 2015).

Anularea se efectuează din oficiu de către organul fiscal care emite o decizie de anulare pe care o comunică și contribuabilului.

De asemenea, organele de inspecție fiscală nu vor mai emite decizii de impunere pentru situațiile care intră sub incidența legii amnistiei.

Legea amnistiei privește perioada anterioară datei de 1 iulie 2015.

Așadar, vor fi anulate:

– sumele stabilite ca urmare a reconsiderării/reîncadrării unei activităţi ca activitate dependentă;

– sumele reprezentând diurne acordate salariaților pe perioada detașării sau delegării în străinătate și care au fost recalificate fiscal (putem considera că se încadrează aici şoferii aferenţi transportului internaţional, agenţii de muncă temporară, lucrătorii în domeniul construcțiilor etc);

– diferențele de TVA stabilite de inspecțiile fiscale care urmare a neînregistrării în scopuri de TVA a persoanelor care au depășit plafonul de scutire prin realizarea de venituri din drepturi de autor;

sumele calculate ca și contribuție de asigurări sociale de sănătate (CASS) pentru persoanele pentru care baza lunară de calcul este mai mică decât salariul de bază minim brut pe ţară și pentru persoanele care nu au realizat venituri, pentru perioada 1 ianuarie 2012 – 30 iunie 2015

Conform expunerii de motive, acest act normativ a fost necesar pentru înlăturarea inechităţilor apărute în aplicarea practică a prevederilor Codului Fiscal în ce priveşte recalificarea unor activităţi independente ca activităţi dependente și pentru îndreptarea situaţiilor apărute în practică din cauza interpretărilor diferite a legislației actuale referitoare la acordarea drepturilor de care pot beneficia salariații în desfășurarea activității.

Cu alte cuvinte, guvernul (prin ministerele sale) confirmă lipsa de claritate a Codului Fiscal în domenii cu impact major pentru societate și, din motive mai mult sau mai puțin populiste, încearcă să anestezieze trecutul, fără a se îngriji însă prea mult de viitor…

Spun asta pentru că nu doar drepturile de autor, activitățile independente și transportatorii au avut de suferit de-a lungul anilor din cauza neclarităților Codului Fiscal, persoanele fizice care au efectuat tranzacții cu imobile și care au fost supuse retroactiv la plata TVA reprezentând cel mai bun exemplu în acest sens.

Trecând peste acest aspect principial major, aș dori să atrag atenția asupra altor două inechități impardonabile ale legii amnistiei fiscale.

Prima dintre ele se regăsește în secțiunea privitoare la recalificarea diurnelor, unde legea se referă exclusiv la salariații care își desfășoară activitatea în străinătate.

Cu ce este diferit un șofer care parcurge distanța Iași-Timișoara față de un șofer care parcurge distanța București-Ruse și pe ce criterii ar trebui favorizat cel din urmă?

A doua inechitate majoră este dată de distincția pe care o face legea între persoanele care și-au achitat debitele fiscale ca urmare a deciziilor de impunere, fie prin plată voluntară, fir prin executare silită.

Mai exact, beneficiază de amnistie doar contribuabilii care nu și-au achitat debitele fiscale până la data de 23 iulie 2015, aceștia putând face parte din următoarele categorii:

– contribuabili care au intrat în insolvență;

– contribuabili care au fost declarați insolvabili de autoritățile fiscale ca urmare incapacității de plată;

– contribuabilii care au obținut suspendarea executării deciziei de impunere și

– contribuabilii care pur și simplu s-au sustras de la executare.

Cu alte cuvinte, contribuabilii care au dispus de lichidități și bunuri ce au putut fi executate silit și aceia care, în vederea evitării executării silite au achitat în mod voluntar debitele fiscale (poate contractând credite), nu beneficiază de amnistie.

Din nou, aceeași întrebare: pe cine vrem să încurajăm (respectiv descurajăm)?

Înțeleg că statului îi este greu să returneze banii deja achitați, încă este evident că legea nu are voie să fie strâmbă… O posibilă echilibrare ar putea avea loc prin admiterea unei excepții de neconstituționalitate.

În cele din urmă, menționez că până cel târziu la data de 20 august 2015 Președintele ANAF ar trebui să emită un ordin pentru aprobarea procedurii de aplicare a prezentei legi. Acest ordin este indispensabil pentru organele fiscale, care trebuie să știe modalitatea procedurală prin care pot accesa fișa pe plătitor a contribuabilului și modalitatea de ștergere a debitelor ce intră sub incidența amnistiei.

De asemenea, Ordinul ANAF trebuie să reglementeze și formularul Deciziei de anulare a debitelor fiscale.