Anul 2013 anunta o agenda incarcata din punctul de vedere al modificarilor legis­la­tive preconizate: impozitul forfetar, modi­ficari de cote pentru contributiile sociale si baza de impunere, instituirea unei cote reduse de TVA pentru produsele de pani­ficatie, extinderea facilitatilor fiscale pentru noi angajari si investitii, masuri de per­fec­tionare a schimbului de informatii intre autoritati pentru com­baterea eva­ziunii fiscale.

Majoritatea acestor masuri – anuntate initial cu oarece confuzii – ar fi bine-venite. Nu in orice forma insa: recent am avut parte de un cal troian, TVA-ul la incasare, unde diferenta dintre intentia manifestata in cadrul proiectului si actul normativ efectiv aprobat a fost coplesitoare.

In linii mari, sistemul de TVA la incasare (aplicabil incepand de la 1 ianuarie 2013) presupune ca TVA-ul facturat de un contribuabil sa devina exigibil abia la momentul incasarii facturii, dar nu mai tarziu de a 90-a zi de la momentul emiterii facturii in termen legal. In contrapartida, dreptul de deducere este amanat pana la momentul platii facturii (fara a lua in considerare termenul de 90 de zile).

Sistemul de TVA la incasare se aplica doar de catre contribuabilii care au sediul in Romania si care sunt inregistrati in scopuri de TVA in Romania conform art. 153 Cod fiscal (deci nu de cei inregistrati pentru achizitii/livrari intracomunitare de bunuri si servicii), a caror cifra de afaceri in anul anterior nu a depasit 2,25 milioane de lei. Sumele facturate anterior datei de 1 ianuarie 2013 (ca pret al serviciilor/bunurilor sau ca avansuri) vor urma regimul normal de taxare. Partea cea mai dificila a noului sistem nu este cea legata de momentul exercitarii dreptului de deducere – care trebuie sa isi pastreze simetria cu exercitarea obligatiei de colectare a TVA, ci de impunerea termenului maxim de 90 de zile pentru colectarea TVA.

O astfel de masura face ca mecanismul implementat sa nu fie un veritabil sistem de TVA la incasare, ci o amanare de 90 de zile in colectarea TVA-ului. Cea mai dureroasa este insa birocratia pe care acest sistem o aduce, respectiv evidenta stricta a scadentelor si reportarea soldurilor neexigibile ale TVA-ului colectat si deductibil. De asemenea, mecanismul de calcul al ajustarilor de TVA (in special la alte bunuri decat cele de capital) se complica semnificativ.

Tendinte de inceput de an

In prima luna a anului 2013 am remarcat doua tendinte legate de modalitatea de implementare de catre contribuabili a sistemului de TVA la incasare. Am constatat, in primul rand, efortul majoritatii contribuabililor de a intelege si mai ales de a indeplini formalitatile impuse de acest sistem (si aici ma refer atat la modalitatea de inscriere a sistemului pe facturi, cat si la intocmirea registrelor de TVA). Ca sa nu mai vorbim despre dezorientarea majoritatii contribuabililor cu privire la completarea declaratiei 394 (care intr-adevar, devine din ce in ce mai neconcordanta cu decontul de TVA).

Cea de-a doua tendinta este cea de ignorare a acestui sistem de catre contribuabilii inscrisi in Registrul contribuabililor supusi sistemului de TVA la incasare. Aici, manifestarile sunt dintre cele mai diverse: de la omisiunea mentiunilor specifice pe facturi, pana la aplicarea gresita a regulilor privind momentul colectarii sau a deducerii TVA.

Cei care ignora aplicarea sistemului de TVA la incasare se impart in categoria contribuabililor care se tem sa nu fie exclusi de pe lista furnizorilor de catre partenerii de afaceri – tentati sa evite complicatiile contabile – si cei care au o insuficienta cunoastere a legii. Riscul este semnificativ, in ambele situatii.
Teama de discriminare nu mai suporta nicio discutie; despre insuficienta cunoastere a legii voi face insa cateva comentarii suplimentare.

Am auzit destul de multe persoane spunand ca nu se complica cu exigibilitatea la 90 de zile pentru ca prefera sa colecteze TVA mai devreme, respectiv la data facturarii. Pe langa impactul de cash-flow, contribuabilul trebuie sa fie constient ca ignorarea amanarii exigibilitatii la colectare nu ii aduce si exercitarea imediata a dreptului de deducere.

In pofida celor sustinute in mass-media, consider ca marii clienti nu vor face o selectie atat de dura a furnizorilor lor, doar de dragul simplificarii contabilitatii. Povara TVA-ului nedeductibil si inducerea in eroare a clientului prin omiterea intentionata a inscrierii pe factura a regimului de TVA la incasare pot aduce insa astfel de masuri (clientul intampinand astfel probleme in determinarea corecta a momentului la care isi poate exercita dreptul de deducere).

Sfaturi general aplicabile pentru cei mari si mici

(I) Pentru evitarea unor probleme fiscale ulterioare, fiecare contribuabil trebuie sa verifice corectitudinea intocmirii  facturii fiscale. Clientii (fie ei mari sau mici) trebuie sa urmareasca si sa arhiveze documentele care atesta platile efectuate catre micii furnizori, acestea fiind (alaturi de factura) documentul care permite exercitarea dreptului de deducere a TVA.

(II) De asemenea, pentru evitarea dezinformarilor (intentionate sau nu), la primirea fiecarei facturi, clientul trebuie sa se incredinteze de statutul fiscal al furnizorului, prin accesarea Registrului persoanelor impozabile care aplica sistemul TVA la incasare (rezultatul cautarii fiind eventual arhivat/salvat, pentru a putea fi aratat unei ulterioare inspectii fiscale).

(III) O atentie sporita trebuie acordata facturilor cu sume restante mai vechi de 30 de zile si care au o valoare individuala mai mare de 10.000 de lei. Aceste sume restante (rezultate ca urmare a derularii unor raporturi contractuale intre doua persoane juridice) trebuie raportate Institutului de Management si Informatica (IMI), conform dispozitiilor OUG nr. 77/1999 privind unele masuri pentru prevenirea incapacitatii de plata. Pentru a fi acceptate ca documente de plata, compensarile sumelor restante mai vechi de 30 de zile si care au o valoare individuala mai mare de 10.000 lei trebuie efectuate obligatoriu in baza ordinelor de compensare emise de IMI.

Numai in cazul compensarilor in care cel putin una dintre parti nu este persoana juridica, sumele se considera platite si persoanele impozabile au dreptul la deducerea TVA la data semnarii unui proces-verbal de compensare care sa cuprinda cel putin urmatoarele informatii: denumirea partilor, codul de inregistrare in scopuri de TVA sau, dupa caz, codul de identificare fiscala, numarul facturii, data emiterii facturii, valoarea facturii, inclusiv TVA, valoarea compensata, semnatura partilor si data semnarii procesului-verbal de compensare.

(IV) Nu in ultimul rand, evitati excesul de facturi pro-forma!
Datorita reactivarii formalitatilor legate de raportarea si compensarea creantelor prin IMI, am sesizat o tendinta crescuta de utilizare a facturilor pro-forma.
Este adevarat ca acestea nu reprezinta documente fiscale si in consecinta transmiterea lor nu obliga expeditorul la inregistrarea in contabilitate a TVA-ului (fie el exigibil sau nu) si nici a venitului.

Pericolul este ca in astfel de conditii, partile nu inregistreaza creante sau datorii reciproce, iar exercitarea unor remedii juridice de tipul: penalitati de intarziere, somatii de plata, etc, devine imposibila. Nu mai discutam de situatia in care clientul ar intra in procedura insolventei, fara ca in contabilitatea sa sa figureze debitul!

Al doilea pericol apare in conditiile in care prestarea de servicii/livrarea de bunuri a avut deja loc, dar se prefera emiterea de facturi pro-forma, din considerente fiscale (evitarea evidentelor complicate ale TVA-ului la incasare sau a IMI).

Sistemul de TVA la incasare prevede expres ca termenul de exigibilitate a TVA-ului colectat este de maximum 90 de zile de la data emiterii facturii sau de la data la care factura trebuia in mod legal emisa. Cu alte cuvinte, nu putem pacali nici TVA-ul si desigur nici impozitul pe profit prin intarzierea emiterii facturii: faptul generator al TVA-ul si momentul recunoasterii in contabilitate a venitului/cheltuielii intervin la data livrarii/prestarii.