Până mai deunăzi opozant hotărât al proiectului minier propus de Gabriel Resources la Roșia Montană, premierul a lăsat-o mai moale cu ecologia de când conduce guvernul și chiar pare că s-ar resemna cu exploatarea cândva înfierată, sau cel puțin așa reiese din declarațiile recente ale domniei-sale.

Într-un interviu acordat în data de 25 ianuarie 2013 la HotNews.ro, premierul declara că proiectul minier de la Roșia Montană „va trece în portofoliul ministrului delegat pentru proiecte de infrastructură, (…). Primul ministru a declarat – precizează jurnaliștii HotNews – că proiectul va demara dacă vor fi îndeplinite trei condiții: respectarea standardelor de mediu, creșterea redevențelor și creșterea participațiunilor statului român în afacere (…)”

Premierul a adăugat că negocierea cu investitorul va începe „imediat”, ce proiectul va trece la Ministrul Marilor Proiecte, „pentru că e un mare proiect” și că „participarea statului român ar trebui mărită. Nu știu cât, nu negociez eu așa ceva. Dar prima condiție care trebuie îndeplinită e cea de mediu”.

Această schimbare de abordare ridică unele probleme atât juriștilor preocupați de dreptul la un mediu curat, cât și celor specializați în dreptul afacerilor și, de ce nu, în dreptul penal al afacerilor.

Proiectul minier promovat de compania Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) este unul privat, care începe cu un certificat de urbanism emis de Consiliul Județean Alba, ca fiecărui titular de licență minieră de exploatare (nu de explorare!). După primirea acestui certificat de urbanism, titularul trece prin sute de furci caudine, obținând în final – eventual – autorizația de construcție a minei. Dintre acestea amintesc doar câteva: descărcarea de sarcină arheologică pe toată suprafața minei și a zonelor adiacente prin ordin al Ministrului Culturii, aviz de mediu care se va da printr-o hotărâre de guvern, aviz de la Ministerul Agriculturii pentru defrișarea a circa 200 ha pădure, aviz de la Ministerul Apărării etc.

Cele mai importante acte pe care trebuie să le obțină RMGC sunt avizul de mediu – emis sub forma unei hotărâri de guvern -, precum și o lege votată de Parlamentul României pentru declararea utilității publice a proiectului, necesară în cazul în care se strămută o întreagă localitate cu cimitire, biserici, școală, primărie etc., așa cum va fi situația dacă populația nu este dispusă să-și vândă toate proprietățile și să se relocheze de bunăvoie.

Mă întreb, prin urmare, la ce se referă prim-ministrul când spune că proiectul RMGC „va trece” la așa-zisul „minister al marilor proiecte” – de fapt, Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, conform H.G. nr. 7/2013? De unde „vine” pentru „a trece” la acest minister? Şi ce va face acest Ministru al Marilor Puteri? Pentru că din HG-ul citat rezultă că, în domeniul investițiilor străine, ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură are mai mult un rol de reprezentare, atribuțiile sale fiind de tipul următor:

„e) acordă, la solicitarea investitorilor străini, asistență economică, sprijin și consultanță de specialitate, împreună cu instituțiile competente, pentru realizarea proiectelor de investiții cu participare străină de capital, inclusiv în ceea ce privește procedura de definitivare a formalităților pentru investițiile străine confirmate, precum și cu privire la schemele existente în cadrul cărora investitorii pot solicita finanțare de la autoritatea responsabilă;

f) coordonează elaborarea strategiilor de promovare a investițiilor străine în România și a programelor de acțiune pentru atragerea capitalului străin în economie, colaborând cu ministerele și autoritățile administrației publice centrale și locale, în conformitate cu prioritățile și cu programul de dezvoltare economică a țării;

g) evaluează reacțiile investitorilor străini [iată, este și psiholog ministrul pentru infrastructură – nota mea D.D] în legătură cu problemele curente ale activității de investiții în România, cu informarea operativă a factorilor de decizie, pentru a acționa în consecință.” (art. 3 din H.G. nr. 7/2013).

Putem presupune că sensul trecerii proiectului minier în „portofoliul” Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine ar fi, de fapt, un mandat din partea guvernului pentru negocierea cu „canadienii” de la Gabriel Resources a celor trei condiții puse de premier. Însă, dacă le luăm pe rând, observăm că prima dintre ele nu pare a fi negociabilă, deoarece se referă la respectarea întocmai a legislației de mediu și nu are legătură cu atribuțiile ministrului delegat pentru infrastructură, doar celelalte două putând intra în domeniul de activitate al Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, ci mai degrabă al Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie și al Agenției Naționale de Resurse Minerale. Numai că nici redevența și nici participația statului în proiect nu sunt punctele nevralgice ale proiectului minier propus de RMGC. Nu din cauza redevenței mici nu a început proiectul până în prezent.

Una dintre cele mai acute dintre problemele proiectului minier este aceea ecologică, aceasta având și ea mai multe componente. Cea cu potențialul exploziv maxim este cea a iazului de decantare de pe valea râului Corna, catalogat de specialiștii în hidro-geologie drept o adevărată „bombă ecologică”. Pentru a evita infiltrațiile cianurilor și ai altor compuși chimici în cuveta și în versanții iazului de decantare, RMGC preconizează o izolare a acestora cu argilă compactată și folii de plastic. Geofizicianul Justin Andrei susține că această soluție este ceva puțin mai mult decât nimic, plasticul nerezistând mult timp la acțiunea corozivă a soluțiilor acide, iar patul de argilă nu este stabil la unghiurile mari de pantă și la condițiile climatice specifice zonei. Proiectantul iazului de decantare a luat în calcul un caracter impermeabil al rocilor de pe fundul și versanții iazului de decantare. Specialiștii susțin că pe rama de vest a iazului, acest deziderat pare respectat, dar în partea sa estică, dimpotrivă, sunt 80% gresii cu porozitate ridicată. Studii tectonice1 mai vechi și mai recente au demonstrat că tot bazinul Văii Corna este puternic afectat de un sistem de falii cu orientare generală NV-SE.

1 http://www.cotidianul.ro/apelul-unui-mare-patriot-si-inginer-geolog-158991/

Numai că RMGC nu menționează în studiul de impact2 această situație îngrijorătoare pentru construcția bazinului de decantare pe amplasamentul ales. De asemenea, RMGC nu a specificat nici faptul că în versantul estic nu sunt prezente argile compacte (ca în versantul drept), ci gresii necompacte, cu o frecvență de aproximativ 80%, ceea ce va determina o infiltrare puternică în adâncime a apei reziduale din iazul de decantare. Deși RMGC prezintă3, cu lux de amănunte, soliditatea barajului, nu se pomenește o vorbă despre faptul că nimeni nu a studiat sau nu a dorit să studieze situația geologică (litologică și tectonică) a bazinului de decantare care, așa cum am menționat mai sus, este de-a dreptul dezastruoasă.

2 http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/rosia_montana/rosia_montana2.htm

3 http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/rosia_montana/pdf/memoriu_prezentare.pdf

Titularul de proiect ar trebui să se conformeze astfel, în privința proiectării iazului de decantare din Valea Cornei, cerințelor prevăzute de H.G. nr. 349/2005:

– cerințe de amplasament: potrivit cerințelor legale invocate, un depozit de deșeuri trebuie să fie situat la cel puțin 1000 de metri distanță de o comunitate locuită. Este, de asemenea, interzisă construirea unui depozit de deșeuri pe roca de bază fisurată (cum este cazul rocii de bază din Valea Corna), în zona de protecție a surselor de apă potabilă (cum este cazul surselor de apă ale orașului Abrud) sau în zone protejate datorită patrimoniului natural sau cultural (cum sunt vestigiile arheologice din Masivul Cârnic, precum și monumentele naturale Piatra Corbului și Piatra Despicată);

– cerințe de impermeabilizare: impermeabilizare artificială, care îndeplinește cerințele de rezistență fizico-chimică și de stabilitate în timp, corespunzătoare condițiilor de etanșare cerute, și cu un sistem etanș de colectare a lichidelor de levigare pentru a se asigura că acumularea de levigat la baza depozitului se menține la un nivel minim;

– cerințe de autorizare: operatorul depozitului de deșeuri trebuie să prezinte în documentația de obținere a acordului/autorizației de mediu un aviz de gospodărire a apelor, emis de autoritatea competentă.

Este foarte important de știut: cum va gestiona guvernul României aceste probleme, care nu sunt deloc secundare, așa cum ar putea părea din susținerile prim-ministrului, care sugerează că odată cu intrarea în scenă a Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, proiectul va merge „ca pe roate”? Până la o presupusă renegociere a redevenței, este bine de știut că singura tehnologie capabilă4 de a opri penetrarea cianurii în apa freatică (dacă acest lucru se întâmplă) este tehnologia de criogenizare a solului pe câțiva kilometri pătrați, așa cum se întâmplă în Canada, la Yellowknife. Se sapă puțuri de 500 metri adâncime pe toată suprafața și se instalează pompe criogenice care mențin temperatura solului sub zero grade. Canada face acest lucru pentru minele la care s-a utilizat cianura la sfârșitul anilor ‘40 și în anii ‘50. Dar în Canada vara polară este scurtă, și cu toate astea statul canadian alocă 1,5 miliarde dolari în fiecare an ca să oprească expansiunea arsenicului și a cianurilor rezultate din exploatarea vreme de 50 de ani a minelor de aur din zonă. Şi-ar permite România așa ceva?

4 A se vedea http://www.romania-actualitati.ro/dezastrul-ecologic-din-yellowknife-in-imagini-13542, http://www.e-bio.ro/2010/11/uca-marinescu-prietenii-imi-spun-ca-a-venit-timpul-sa-ma-opresc-dar-nu-pot/, http://www.formula-as.ro/2010/924/spectator-38/rares-ungureanu-proiectul-rosia-montana-nu-are-cum-sa-scoata-romania-din-criza-12584

Trecând peste aspectele referitoare la redevențele miniere – căci cuantumul acestora poate fi modificat ușor printr-un amendament la Legea Minelor, dacă ținem cont de confortabila majoritate parlamentară de care dispune premierul – aș vrea să atrag atenția asupra unor aspecte economice mult mai dificil de manageriat – aspecte care țin de participația statului român la capitalul social al RMGC.

Un act care creează prejudicii certe statului român este actul adițional nr. 3 la contractul de societate autentificat sub nr. 2541/27.10.19985, semnat de către domnul Lazăr Ionel, în calitate de director general RAC DEVA. Prin acest act se reduce ponderea deținută de partea română în capitalul social al SC EURO GOLD RESOURCES DEVA de la 33,8% la maximum de 19,3%, echivalentul în lei fiind de 571.169.500 lei, capital social care trebuia să aparțină statului român, dar care a fost diminuat artificial printr-un act adițional pentru care nu există o Hotărâre AGA și nici vreun proces verbal de organizare a vreunei ședințe AGA.

5 Publicat cu surle și trâmbițe de guvernul Boc, alături de o serie de alte documente, în septembrie 2011 și între timp dispărut de pe site-ul Ministerului Economiei și Industriilor: http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-10038888-ministerul-economiei-publicat-contractul-rosia-montana.htm

Actul adițional nr. 3 din 1998 autentificat sub nr. 2741/27.10.1998 are câteva clauze care nu au fundament și creează pentru statul român posibile prejudicii materiale; astfel, fără nici o rațiune economică se prevăd următoarele: „cheltuielile anticipate suportate de GABRIEL anterior constituirii societății mixte (în anul 1997 s-a constituit societatea comercială pe acțiuni SC EURO GOLD RESOURCES SA) au fost votate și aprobate de membrii fondatori, acestea însemnând 2.341.764 dolari canadieni, până la 30.06.1997”. Suma menționată nu are la bază nicio justificare economică, pentru că nu este dublată și de documente contabile din care să rezulte cheltuirea efectivă a acestei sume.

Acest act adițional, datorită modului în care a fost încheiat, fără aprobare și mandate AGA, este posibil să fie lovit de nulitate absolută. Poate că domnul Ministru al Marilor Proiecte ar vrea să reflecteze asupra acestui lucru.

Dumitru DOBREV

Publicat în „REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR” cu numărul 2 din data de 29 februarie 2013