Prin O.U.G. nr. 14/20141, Guvernul Ponta s-a angajat să dea înapoi marilor transportatori 4 eurocenți la litrul de motorină, în încercarea, aparent abilă, de a para amenințarea Uniunii Naționale a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) de sabotare a impopularei supra-accize, subiect de mari dezbateri în „politichia” și mass-media dâmbovițeană.

În concret, potrivit UNTRR, consumul anual de combustibili auto în România este de aproximativ 7 miliarde de litri, din care 5 miliarde de litri motorină și 2 miliarde de litri benzină. „În cazul în care statul va majora acciza cu 7 eurocenți pe litrul de motorină, transportatorii români care efectuează operațiuni de transport internațional vor fi obligați să alimenteze în afara țării, iar prin reorientarea alimentării a doar 13% din volumul actual de motorină vândut în România, se anulează orice câștig ipotetic al statului român”, avertizează această organizație patronală.

Ceea ce nu au atenționat suficient adversarii supra-accizei Ponta este lipsa oricărei pregătiri pentru crearea unui mecanism similar cu cel pentru rambursarea TVA. Pentru ca sumele să fie rambursate către transportatori trimestrial, pe baza facturilor, este necesar ca un număr de funcționari să verifice fiecare cerere de rambursare în parte, să admită, să respingă sau să admită în parte cererile prin decizii ce vor avea natură juridică de act administrativ-fiscal și care vor fi supuse căilor de atac grațioase și judiciare din Codul de procedură fiscală coroborat cu Legea nr. 554/2004. Secretul lui Polichinelle în ANAF (neaflat încă de ministrul Ioana Petrescu) este că departamentele care se ocupă cu rambursarea TVA sunt supra-aglomerate, iar în marile centre urbane s-a ajuns inclusiv la detașarea unor funcționari din județe mai puțin solicitate, cărora trebuie să li se plătească cazare și transport. La situația asta s-a ajuns deoarece Comisia Europeană a declanșat procedura de infringement2 împotriva României, pentru că la noi termenul mediu de rambursare TVA este de un an în loc de 45 de zile, cât e legal. Ca urmare, angrenajul birocratic al ANAF este suprasolicitat la maxim de încercarea de a ieși din procedura de infringement. Ce se întâmplă dacă mai introducem o procedură similară, de data aceasta pentru supra-acciză?

Fără a fi profeți în țara noastră, putem face un mic exercițiu de imaginație: să ne închipuim un patron de firmă de transport care are în parcul său auto atât camioane „destinate exclusiv transportului rutier de mărfuri și cu o greutate brută maximă autorizată de cel puțin 7,5 tone”, cât și alte autovehicule cu motor diesel. Credeți că va rezista cineva tentației de a declara pentru rambursarea parțială a accizei întreaga cantitate de motorină consumată de parcul auto și va încerca să departajeze doar pe cea utilizată pentru camioanele de cel puțin 7,5 tone? Într-un scenariu tragicomic, este posibil ca toți transportatorii și să apeleze la o rețea de apropiați care să le furnizeze bonuri fiscale de alimentare cu motorină. Singura cerință este ca să fie marcat pe bon codul de identificare fiscală al firmei ce urmează să facă cererea de rambursare. În cazul în care fiscul va cere, pentru a departaja pe cei corecți de evazioniști, foile de parcurs și alte documente, procedurile de rambursare se vor prelungi până la calendele grecești, iar transportatorii internaționali vor face ce a prezis UNTRR, adică vor alimenta pe cât posibil din străinătate. Nu este exclus ca și posesorii de autoturisme cu motor pe benzină (singurii care nu au cale de scăpare din ghearele supra-accizei) din județele de frontieră să facă drumuri mai dese până la prima pompă de peste graniță.

Cu adevărat revoltătoare ar fi nu obstinația de a aduce bani la buget în an electoral (în loc de a crește absorbția fondurilor europene), ci faptul că cei mai mulți specialiști bine intenționați din ANAF au făcut ce le-a stat în putință ca sus-amintitele chestiuni să ajungă la urechile factorului politic. Dar după cum vedem, Guvernul e orb și surd la propuneri de bun simț – cum spuneau vechii greci: „când zeii vor să piardă pe cineva, mai întâi îi iau mințile”.

Dumitru DOBREV

Publicat în „REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR” cu numărul 4 din data de 30 aprilie 2014

 

1 O.U.G. nr. 14/2014 publicată în M. Of. nr. 241 din 4 aprilie 2014 introduce două noi alineate (6) și (7) după alineatul (5) al articolului 176 din Codul fiscal, cu următorul cuprins:

„(6) Este supusă unui nivel al accizelor diferențiat, stabilit prin diminuarea cu 40 euro/1.000 litri, respectiv cu 47,34 euro/tonă, a nivelului standard prevăzut pentru motorină în anexa nr. 1, motorina utilizată drept carburant pentru motor în următoarele scopuri:

a) transport rutier de mărfuri în cont propriu sau pentru alte persoane, cu autovehicule sau ansambluri de vehicule articulate destinate exclusiv transportului rutier de mărfuri și cu o greutate brută maximă autorizată de cel puțin 7,5 tone;

b) transportul de persoane, regulat sau ocazional, exclusiv transportul public local de persoane, cu un autovehicul din categoria M2 sau M3, definit în Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective.

(7) Reducerea nivelului accizelor prevăzută la alin. (6) se realizează prin restituirea sumelor reprezentând diferența dintre nivelul standard al accizelor și nivelul accizelor diferențiat prevăzut la alin. (6) către operatorii economici licențiați în Uniunea Europeană. Condițiile, procedura și termenele de restituire se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”

2 A se vedea articolul publicat în Ziarul Financiar pe site-ul internet: http://www.zf.ro/opinii/infringementul-impotriva-romaniei-urmarea-evidenta-a-blocarii-rambursarilor-de-tva-ce-solutii-exista-11547382