INTERVIU JURIDICE.ro Luisiana Dobrinescu, Ionuț Dobrinescu: Fiscalul nu este o ramură a contabilității, ci o ramură de drept

Alina Matei. Juridice.ro

 

Alina Matei: Mulțumesc, domnule și doamnă avocat, pentru că ați acceptat să acordați un interviu pentru utilizatorii JURIDICE.ro. Pentru cine vă cunoaște, domnule Dobrinescu, e foarte clar că puteați fi doar avocat. Și totuși, de ce avocat?

Ionuț Dobrinescu: Pentru un motiv destul de trivial. Fac parte dintr-o generație de absolvenți de liceu (1994) și de facultate (1998) care nu a mai apucat să facă stagiul militar, nici înainte, nici după terminarea facultății, deși armata era încă obligatorie. Accesul la o cariera publică în administrație sau diplomație, pe care eu mi-o doream, era condiționat de prezentarea unui livret militar. În 1998 am cerut insistent, chiar și în scris, să fiu luat în armată, însă nu erau suficiente locuri la termen redus nici pentru cei cu pile! În cele din urmă am ajuns avocat și nici până azi nu am mâncat măcar o pâine de slujbaș la stat, plătit din fonduri publice.

Alina Matei: Împreună cu Luisiana Dobrinescu și Dumitru Dobrev ați fondat firma de avocatură DOBRINESCU DOBREV. Tuturor vă place dreptul fiscal și dreptul comercial, potrivit informațiilor de pe site-ul firmei. Majoritatea juriștilor, fie că sunt avocați sau judecători, fug atunci când vine vorba de cifre și calcule. Care sunt frumusețile dreptului fiscal?

Ionuț Dobrinescu: Statul este prin definiție partenerul nostru al tuturor, în orice afacere sau activitate, prin intermediul pârghiilor fiscale. Fiscalitatea este asociată interesului public, care prevalează întotdeauna (ad imperium) asupra interesului privat, până la limita drepturilor și libertăților fundamentale pe care nu le poate aboli și trebuie să le respecte. Pe acestea din urmă le apărăm noi ca avocați, dintr-o poziție de inferioritate pe care numai mecanismele procedurale și judiciare în contenciosul administrativ mai tind să o redreseze. Adesea luptăm cu o mână legată la spate și fără un picior, atacând acte fiscale susținute de prezumția de legalitate, emise cu autoritate, și direct executorii. Peisajul fiscal este profund distopic, presărat cu capcane tehnice, cu greșeli fatale și monștri ascunși. Procedura fiscală este nepermis de mult reglementată doar în favoarea fiscului, încurajând emiterea actelor fiscale nemotivate, care blochează activitatea contribuabililor și aglomerează completele de contencios fiscal. Suntem nevoiți să apărăm drepturile și interesele clienților noștri în tot acest hățiș, reformulând o clauză convențională cu serioase implicații fiscale, structurând fiscal o întreagă afacere sau amenajând un compromis cu balaurul fiscal. Precum într-un joc pe calculator, dozăm resurse, căutăm aliați, organizăm strategii, încingem bătălii, dar întotdeauna urmăm regulile jocului. Frumos e atunci când pe seama succeselor noastre, regulile se schimbă în bine.

Alina Matei: Lumea avocaților specializați în consultanță fiscală sau litigii fiscale este mică (cei din multinaționale și cei din firmele de avocatură mari și medii). Practic, vă cunoașteți. De fapt, cum sunt avocații de drept fiscal pentru că eu cred că fac o muncă dificilă?

Ionuț Dobrinescu: Aveți dreptate. Avocații de drept fiscal sunt în primul rând puțini și sunt în general proceduriști, avocați de instanță. Noi avem avantajul unei duble specializări (juridică și economică) a Luisianei Dobrinescu și a echipei de taxe pe care o formează, motiv pentru care îmbinăm consultanța fiscală cu partea de procedură. Este extrem de util să poți da feed-back clienților într-o opinie legală utilizând nu doar textele de lege, ci și practica de inspecție și trendul jurisprudențial.

Vei recunoaște avocatul după pragmatismul soluțiilor pe care le oferă unor probleme fiscale, nu doar prin opinii legale minuțioase, ci mai ales prin faptul că îți va deschide cu capul ușile administrațiilor financiare, va intra în toate audiențele posibile, va exercita toate căile de atac împotriva unui act administrativ fiscal. Din poziția profesiei noastre independente, atunci când înțelegem să o exercităm demn și moral, în interesul clienților noștri, sunt puține lucruri sau forțe care ne pot opri din exercițiul până la capăt al unui drept procedural.

Alina Matei: Și când se ajunge la contestarea actelor administrative fiscale, de ce durează procesele mult timp? Mi-e greu să cred că avocații, reprezentanții contribuabililor, trag de timp, ori că judecătorii nu înțeleg problema de drept, fie ea și fiscală (care de multe ori implică drept civil, dreptul Uniunii Europene sau drept constituțional). Sunt juriștii ANAF excepționali?

Ionuț Dobrinescu: Lentoarea proceselor fiscale pe noi ne dezavantajează, iar pe clienți, nu mai vorbesc…! Este exclus ca noi să avem o contribuție în tergiversarea unei cauze fiscale; adevărul este că nu numai instanțele de judecată, dar și direcția generală de soluționare a contestațiilor din ANAF, au o digestie foarte lentă în contenciosul fiscal, pentru că în tot acest timp prezumția de legalitate joacă în favoarea autorității publice, pe fondul incrementării de drept a accesoriilor la debitele fiscale constituite prin acte de impunere. Juriștii ANAF nu au nevoie să fie excepționali: ei joacă pe un teren în pantă și în formă de pâlnie, marcând din orice poziție goluri în poarta contribuabilului, aflată întotdeauna la baza pantei. Pentru noi e destul de greu să repunem mingea la mijlocul terenului și cu atât mai greu să marcăm goluri, câștigând partida. Meciurile remizate cu fiscul, la noi, contează ca succese în sine.

Alina Matei: Care ar fi remediul? Cum ar trebui să fie sau ce model ar trebui urmat?

Luisiana Dobrinescu: Ar trebui ca atunci când un contribuabil adoptă un comportament fiscal corect, acesta să se simtă întotdeauna în avantaj față de un evazionist și nu doar atunci când se întâmplă ca evazionistul să fie reprimat de fisc. Contribuabilii corecți trebuie să aibă mijloace să descurajeze evaziunea fiscală și să fie recompensați pentru efortul lor de a fi corecți.

La noi din păcate, cel care nu fuge este cel care rămâne să ispășească și pedeapsa pentru cel care a comis-o cu adevărat. Se întâmplă acest lucru foarte frecvent în practica inspecțiilor fiscale din 2014, cu contribuabilii cărora le este negat dreptul de deducere al cheltuielii și al TVA din cauza unui comportament fiscal inadecvat al furnizorului sau furnizorului-furnizorului său.

Inadaptarea logistică a fiscului în identificarea la timp a evaziunii fiscale și goana după colectarea de bani la buget nasc aceste atitudini care nu fac decât să descurajeze conformarea voluntară.

Alina Matei: Ascultă Fiscul avocații?

Luisiana Dobrinescu: Fiscul român nu îi ascultă nici pe judecători – fie ei naționali sau de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ce să mai spunem de avocați…

Din păcate, durează prea mult ca fiscul să înțeleagă că, fără contribuabili viabili, misiunea lui rămâne fără obiect. Și nu în ultimul rând, că fiscalul nu este o ramură a contabilității, ci o ramură de drept, în care prezumția de nevinovăție și drepturile debitorului nu sunt doar niște principii prăfuite. Dacă aceste aspecte ar fi asimilate, inspecția fiscală nu ar mai fi o luptă.

În ceea ce privește avocatura de fiscal, schimbarea mentalității fiscului asupra acesteia este o chestiune de durată… Abia în București inspectorii fiscali au început să se obișnuiască cu asistența la inspecție fiscală. Asistența unui avocat, nu a unui consultant fiscal, este ceva extrem de exotic, pentru că numărul avocaților de fiscal este foarte mic. În provincie, prezența avocatului într-o inspecție fiscală este încă considerată jumătate de amenințare. Cu toate acestea, aproape toate inspecțiile la care am asistat s-au finalizat nu doar cu un rezultat favorabil clienților noștri, ci și cu o relație foarte bună, de colaborare și respect reciproc, cu inspectorii fiscali. Adevărul este că fiecare avem de învățat unii de la alții și numai asumându-ne această realitate putem deveni mai buni.

Alina Matei: Cum vedeți relațiile de natură fiscală ale contribuabililor peste 10 ani?

Luisiana Dobrinescu: Din păcate, nu pot fi atât de optimistă încât să spun că fiscul va deveni partenerul contribuabilului. Dar continuu să sper într-o relație mai demnă, cu cât mai puține compromisuri. Cel mai mult mi-aș dori ca fiscul să înceteze să mai exploateze fiecare greșeală a contribuabilului de bună credință și să descopere că administrarea fiscală înseamnă nu doar încasarea banilor la buget cu orice preț, ci și asistarea contribuabilului, asigurarea unui mediu propice pentru ca el să producă profitul generator de impozite.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru utilizatori și pentru JURIDICE.ro.

Ionuț Dobrinescu: Să țineți minte sfatul Reginei de Cupă către Alice în Țara Minunilor, valabil în practica avocaturii de fiscalitate, și în general oriunde pe tărâm fiscal: „trebuie să alergați foarte repede pentru a putea măcar rămâne în același loc; pentru a înainta, trebuie să alergați de două ori mai repede…” Modificările permanente ale legislației au favorizat dintotdeauna avocatura pe probleme de fiscalitate, însă numai atunci când nu au făcut-o de-a dreptul… impracticabilă!

Alina Matei: Vă mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.

Ionuț Dobrinescu: De nerefuzat. Eu vă sunt recunoscător pentru interesul acordat.