Organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor s-au găsit în anii din urmă sub ofensiva ANAF, însă evoluții jurisprudențiale recente, consumate în primele luni ale anului 2017, au adus clarificări importante ce indiscutabil vor avea implicații majore asupra practicii autorităților fiscale române.

În România sunt organizate cu avizul ORDA un număr de 16 organisme de gestiune colectivă a drepturilor de autor, și toate funcționează pe baze statutare de tip non-profit.

Cu toate acestea, într-o serie de inspecții derulate în ultimii 2 ani, organele de control au constatat că aceste organisme înregistrează, pe lângă alte categorii de venituri neimpozabile, și venituri din activitatea de bază sub forma comisioanelor de administrare pentru alocarea remunerațiior, venituri din comisioane copie privată, venituri din diferențe de curs valutar și alte venituri din exploatare. Comisioanele sunt prelevate procentual din sumele pe care organismele le colectează în numele membrilor cu titlu de remunerație compensatorie pentru utilizarea de fonograme și pentru copie privată.

Fără prea mari menajamente, categoria de venituri provenite din comisioane de acest fel a fost retratată fiscal ca venituri impozabile din punctul de vedere al impozitului pe profit, și astfel autoritățile au calculat, au urmărit și au impus nu doar impozit pe profit, dar și taxă pe valoarea adăugată pe perioade fiscale neprescrise, plus accesorii consistente, începând cu anul 2009.

Într-un litigiu ce a format recent pe rolul Tribunalului București secția a II-a CAF dosarul nr. 38059/3/2016, instanța a fost învestită de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) cu tranșarea următoarei probleme de drept:

DACĂ veniturile realizate de un organism de gestiune colectivă din „comisioane” (în accepțiunea art. 127 și 134 din Legea 8/1996) datorate de titularii de drepturi care îi sunt și membri, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare a acestuia în privința activității sale de bază, reprezintă:
a) „venituri economice taxabile realizate din orice sursă” (în accepțiunea art. 19 Cod fiscal) ? – caz în care impunerea ar urma să fie validată judiciar – sau
b) circumscris la speță, unde vorbim de activitățile unei organizații non-profit, „contribuții bănești scutite ale membrilor” (în accepțiunea art. 15 alin (2) din Codul fiscal) ?– caz în care impunerea ar urma să fie anulată.

Admițând acțiunea UPFR, prin sentința de fond nr. 622/02.02.2017 (nedefinitivă) Tribunalul a girat cea de-a doua încadrare, reținând că în această materie, contribuțiile bănești care constituie obiectul asocierii sunt necesare pentru realizarea unor activități de interes general, al unor colectivități în interesul lor nepatrimonial iar comisionul referit în legea 8/1996 datorat de titularii de drepturi, care sunt membri ai unui organism de gestiune colectivă, are drept destinație acoperirea cheltuielilor de funcționare a organismului de gestiune colectivă (art.127 şi art.134 din lege), astfel că remunerațiile încasate de organismele de gestiune colectivă nu sunt și nu pot fi asimilate veniturilor economice ale acestora, chiar și în condițiile în care comisionul este reținut direct din remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi. Reținerea se corelează cu dispozițiile statutare care prevăd că veniturile uniunii se constituie din: contribuții bănești ale membrilor din sumele cuvenite acestora constând în rețineri procentuale asupra sumelor colectate, în cuantumuri variabile aprobate de Adunarea Generală în funcție de necesități, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare și pentru alte cheltuieli comune, dar nu mai mult de cuantumurile procentuale stabilite de reglementările în materie.

Prin urmare, conchide Tribunalul: „În raport de aceste prevederi, se poate concluziona, în condițiile în care dispozițiile codului fiscal sunt susceptibile de interpretare, că acest comision de administrare, încasat pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, în condițiile în care activitatea de bază a reclamantei este una non-profit, reprezintă o contribuție bănească, în sensul dispozițiilor art.15 alin.2 CF, fiind scutit de  la plata impozitului pe profit.