(REPOST) CAPITAL – Cum au ajuns inspectorii fiscului inamicii publici ai afacerilor oneste?

Extras din articol apărut în ziarul CAPITAL marţi, 20 octombrie 2015

„Operaţiunile derulate de ANAF doar au căutat să impună respect, în niciun caz să şi-l câştige. Spun acest lucru pentru că, de dragul statisticilor pompoase privind prejudiciile estimate şi măsurile asiguratorii impuse, campania ANAF s-a soldat cu multe victime colaterale“, crede avocata Luisiana Dobrinescu. În bătălia pornită împotriva evaziunii, nu s-a mai ţinut cont de buna credinţă. Orice greşeală fiscală a ajuns să fie tratată ca evaziune pentru că inspectorii nu vor să îşi mai asume o decizie care, ulterior, ar putea fi contrazisă de superiori sau de Curtea de Conturi, aşa că stabilesc prejudicii pe bandă rulantă, urmate de măsuri asiguratorii.

„Preferă să blocheze activitatea prin măsuri asiguratorii, fără nici cea mai mică intenţie de a definitiva analiza/investigaţia prin intermediul unor controale fiscale. Contribuabilul nici nu poate ataca în instanţă procesul verbal Antifraudă, nici nu poate plăti sau eşalona debitul fiscal întrucât acesta nu este cert, ci doar estimat. În consecinţă, se manifestă două mari tendinţe: intrarea în insolvenţă şi plângeri penale împotriva inspectorilor. Cu siguranţă, niciuna nu poate aduce creşterea economică atât de mult aşteptată de politicieni“, crede Luisiana Dobrinescu. Această necorelare în administrare dintre antifraudă şi inspecţia fiscală – blocarea prin măsuri asiguratorii pentru o perioadă  neprecizată – poate însemna faliment. Din păcate, nici inspecţia fiscală nu îi garantează rezolvarea unui contribuabil onest.

„Mărturisesc că, în toate inspecţiile fiscale la care am asistat în 2015, inspectorii au precizat că ezită să îşi asume răspunderea pe sume mari, întrucât nu doresc să ajungă la DNA“, afirmă Luisiana Dobrinescu. Prin urmare, la ANAF au fost depuse 16.178 de contestaţii, în prima jumătate a anului, faţă de 4.972 în aceeaşi perioadă a anului trecut. Valul de plângeri este semnificativ, dată fiind reticenţa tradiţională a românilor de a se pune rău cu autorităţile. Nervozitatea a ajuns, însă, la maximum, de ambele părţi. Presaţi de şefi, inspectorii sunt, mai nou, atacaţi şi de contribuabili. „Din păcate, în ultima vreme, din ce in ce mai mulţi inspectori cu experienţă îşi exprimă intenţia de a părăsi structurile de control. Ce va rămâne în spate va fi o structură cu foarte multă autoritate, cu puţină experienţă şi cu şi mai puţină responsabilitate“, arată Luisiana Dobrinescu.

Cele mai mari probleme sunt întâlnite la controalele privind TVA. Orice furnizor de pe lanţul de tranzacţionare care a devenit inactiv sau a făcut evaziune îi pune în pericol pe toţi ceilalţi, chiar dacă aceştia nu au avut niciun „beneficiu“ şi le era imposibil să afle că „partenerul“ era infractor. „Prin măsurile asiguratorii pe bandă rulantă datorită unor raporturi comerciale derulate normal, cu ani în urmă, ANAF impută beneficiarului respectivelor servicii şi bunuri că nu a fost un investigator mai vigilent decât însuşi ANAF! Acesta este cel mai mare abuz derulat la nivel principial şi instituţional“, consideră Luisiana Dobrinescu.

„Atâta timp cât mesajul dat de ANAF este că toată ţara este formată din hoţi, rezultatul nu poate fi pozitiv. Mediul de afaceri aşteaptă cu înfrigurare să constate că apogeul exceselor ANAF a trecut, urmând o perioadă de administrare fiscală exigentă, dar responsabilă“, concluzionează Luisiana Dobrinescu.