UPDATE la 25.08.2016 Cauza MARCU C-392/16 este pe rolul CJUE

UPDATE la 06.07.2016: încheierea din 25.04.2016 prin care Curtea de Apel București (judecător Alina Pohrib) a sesizat CJUE pe problema taxării inverse ne-a fost comunicată și o facem disponibilă aici. Valorificând îndrumările din jurisprudența C-183/14 Salomie și Oltean, Curtea a reținut textual:

Se remarcă faptul că, în cauza sus-menţionată, instanţa europeană a tratat obligativitatea înregistrării în scopuri de TVA drept conditie de formă iar nu de fond, pentru exercitarea dreptului de deducere. În mod corespunzător, se naşte întrebarea, inclusiv în speţa de faţă, dacă lipsa unui cod valabil de TVA, la momentul la care a intervenit faptul generator, reprezintă tot o condiţie de formă, în scopul aplicării măsurilor de simplificare, sau aceasta devine condiţie de fond, inexistenţa unui cod valabil de TVA atrăgând, în mod necesar, inaplicabilitatea mecanismului de taxare inversă, prevăzut imperativ pentru tranzacţiile cu terenuri. Se observă că Directivele TVA (inclusiv Directiva a 6-a) nu condiţionează naşterea drepturilor şi a obligaţiilor în materie de TVA de înregistrarea părţilor în scopuri de TVA, aceasta fiind apreciată drept procedură pur administrativă, necesară individualizării persoanelor impozabile şi completării declaraţiilor fiscale. Confirmarea faptului că înregistrarea în scop de TV A este doar o condiţie de formă ce nu poate afecta semnificativ drepturile şi obligaţiile în materie de TV A rezultă şi din concluziile Curţii Europene de Justiţie, expuse în cauzele C-385/09 Nidera şi C-110/98 Gabalfrisa, când s-a apreciat că neînregistrarea la timp în scopuri de TVA nu poate atrage decât sancţiuni contravenţionale, administrative şi nu un tratament fiscal distinct. Pe cale de consecinţă, se impune a fi lămurit dacă înlăturarea mecanismului de taxare inversă, ceea ce presupune un transfer al obligaţiei de colectare a TV A de la furnizor la beneficiar, pentru unicul motiv al nedeţinerii unui cod valabil de TVA la momentul livrării bunului, respectă scopul urmărit de cele două Directive, ori depăşeşte acest scop, prin impunerea unei sarcini excesive furnizorului care, dacă s-ar fi înregistrat în scop de TVA la momentul livrării bunului, nu ar mai fi fost ţinut la colectarea şi virarea taxei.

***

Prin încheierea din 25 aprilie 2016 Curtea de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal a admis o nouă întrebare preliminară în materia taxei pe valoarea adăugată pretinsă retoactiv persoanelor fizice neînregistrate în scop de TVA pentru tranzacții imobiliare, în cauza Dumitru Marcu 6874/2/2015. În temeiul dispozițiilor art. 267 din TFUE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu întrebarea având următorul conținut:

„Directiva TVA 77/388/CE şi Directiva 2006/122/CEE se opun, în împrejurări precum cele din litigiul principal, unei reglementări naționale sau practici fiscale potrivit căreia nu ar fi aplicabil unei persoane inspectate și înregistrate post-inspecție, din oficiu, în scop de TVA, mecanismul de taxare inversă (măsuri de simplificare) – regulament imperativ în epocă pentru tranzacțiile cu terenuri între persoane impozabile în scopuri de TVA – pe motiv că persoana inspectată nu solicitase și nu obținuse, anterior realizării tranzacțiilor sau la data depășirii plafonului, înregistrarea în scop de TVA?”.

Prin decizia de impunere din luna septembrie 2010, domnului Dumitru Marcu nu i-a fost recunoscut nici dreptul de deducere la momentul exigibilității taxei și nici aplicarea mecanismului taxării inverse, conform măsurilor de simplificare în vigoare și obligatorii la momentul efectuării tranzacțiilor imobiliare(2005 – 2009) în ce privește o serie de înstrăinări unde cumpărătorii erau ei înșiși persoane înregistrate în scop de TVA.

Ambele refuzuri au fost motivate de autoritatea fiscală pe faptul că Dumitru Marcu nu avea emis un cod valid de TVA la momentul efectuării operațiunilor economice și abia ulterior inspecției fiscale, cu data de 01.12.2010, a fost înregistrat din oficiu în scopuri de TVA. În acest mod, obligațiile fiscale principale calculate în sarcina sa de inspecția fiscală au fost semnificativ mai mari decât obligațiile fiscale principale care i-ar fi revenit dacă s-ar fi înregistrat la timp în scopuri de TVA sau dacă codul de TVA atribuit din oficiu post-inspecție ar fi fost validat retroactiv și utilizat ca atare în raport de data exigibilității taxei.

De altfel, tocmai acest efect retroactiv al înregistrării în scopuri de TVA, recunoscut însă numai pe latură oneroasă pentru persoana inspectată, a atras majoritatea controverselor, inclusiv în privința incidenței și aplicării măsurilor de simplificare.

Contestând pe fond impunerea și obținând și suspendarea executării, reclamantul a susținut că, așa cum înregistrarea cu întârziere în scopuri de TVA nu poate afecta recunoașterea dreptului de deducere, la momentul exigibilității retroactive a taxei (a se vedea în acest Decizia CJUE în cauza C-183/14 Salomie și Oltean), aceasta nu ar trebui să afecteze nici neutralitatea taxei, prin neaplicarea mecanismului taxării inverse la același moment al exigibilității. Mai mult, potrivit art. 160 Cod fiscal, de aplicarea taxării inverse sunt responsabili atât furnizorul cât și cumpărătorul, acesta din urmă neavând dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată menționată în mod eronat pe o factură emisă de către un furnizor care ar fi avut obligația (și nu opțiunea) aplicării regimului de taxare inversă! CJUE a statuat în repetate rânduri faptul că înregistrarea în scopuri de TVA este doar o formalitate de identificare printr-un număr, care nu poate afecta semnificativ drepturile și obligațiile ce caracterizează esența TVA (a se vedea C-385/09 NIDERA, C-110/98 GABALFRISA)

Dumitru Marcu este reprezentat în instanță de Av. Ionuț Dobrinescu și Av. Luisiana Dobrinescu.

Lista tuturor trimiterilor preliminare formulate de către instanţele din România se află pe platforma IADUER.ro, proiect CSDEARDAE şi FJR susţinut de JURIDICE.ro.