JURISPRUDENŢĂ ÎN MATERIA ADMINISTRĂRII PROBEI CU ÎNSCRISURI.

Ionuţ Dobrinescu

Conformarea înscrisurilor cu originalul de către parte (art. 112 pct. 5 C.pr.civ) şi sancţiunea neluării în seamă a înscrisului depus în copie (art. 139 C.pr.civ.) Condiţii. Admisibilitate.
   Art. 112. – Cererea de chemare în judecată va cuprinde:
  5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
    Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câţi pârâţi sunt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanţă; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu originalul.
…Contestarea de către pârâtă prin concluziile scrise a înscrisurilor depuse de către reclamantă pentru, neîndeplinirea formalităţii de a purta menţiunea certificării pentru conformitate cu originalul este lipsită de temeinicie, pe de o parte deoarece scopul instituirii acestei formalităţi prin dispoziţiile din 1865 ale Codului de procedură civilă era împiedicarea modificării conţinutului unui înscris la copierea sa manuală, fapt puţin probabil in condiţiile tehnicilor actuale de fotocopiere, iar pe de altă parte, deoarece nulitatea virtuală care ar rezulta din încălcarea de către reclamantă (şi de către pârâtă, e.g. f.198-199) a dispoziţiilor art. 112 alin. 2 C.proc.civ. este una relativă, care trebuia invocată de către pârâtă, conform art. 108 alin. 3 C.proc.civ. la fiecare termen la care reclamanta a depus la dosar astfel de înscrisuri, în caz contrar această neregularitate fiind acoperită. (TRIBUNALUL CLUJ – SENTINŢA COMERCIALĂ nr. 1501/22.04.2009 – PREŞEDINTE – FLAVIUS – IANCU  MOŢU)
  Art. 139.  Partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la şedinţă originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ţine seama de înscris.
    Dacă partea potrivnică nu poate să-şi dea seama de exactitatea copiei faţă cu originalul înfăţişat în şedinţă, judecătorul va putea acorda un termen scurt, obligând partea să depună originalul în păstrarea grefei.
…În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 139 Cod procedură civilă invocate de apelanta pârâtă, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile in cauză. Astfel, potrivit acestor dispoziţii legale, partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la şedinţă originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ţine seama de înscris. Or, apelanta invocă tocmai aspectul că intimata pârâtă nu ar fi depus copii certificate de pe înscris, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 112 Cod procedură civilă. Neinvocând acest aspect cel mai târziu la următorul termen de judecată care a vizat această neregularitate, nu îl mai poate invoca direct în apel, fiind decăzută din acest drept. (CURTEA DE APEL CLUJ – DECIZIA CIVILĂ Nr. 197/10.12.2009 – PREŞEDINTE RADU-RAREŞ DUŞA, JUDECĂTOR MONICA DIACONESCU)
NOTĂ IONUŢ DOBRINESCU: Ar fi de dorit ca dogma „conformărilor înscrisurilor cu originalul” prin ştampilă şi semnătură pe fiecare pagină – în privinţa căreia multe instanţe fac exces de zel, atunci când excesul de zel nu provine de la partea adversă – să fie un pic revizuită măcar în practică, mai cu seamă întrucât prevederile Noului Cod de procedură civilă nu diferă cu mult de cele ale actualului Cod.
Observăm că noul cod mai prevede la art. 280 alin. (4): Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare. Nădăjduim că atunci când noul cod va intra la un moment dat în vigoare tot se va mai găsi un judecător care să aprecieze salvator ceva de genul: „scopul instituirii acestei formalităţi prin dispoziţiile din 2010 [sic!] ale Codului de procedură civilă era împiedicarea modificării conţinutului unui înscris la copierea sa manuală, fapt puţin probabil in condiţiile tehnicilor actuale de fotocopiere”.