Citind în presă replica primului ministru la amenințarea mai mult sau mai puțin voalată a Consiliului Investitorilor Străini (FIC)1 cu privire la relocarea investițiilor în țări cu biruri mai puține și legislație mai clară și mai previzibilă, m-am gândit că există și o parte bună a lucrurilor – poate că premierul nu s-o fi spetit cu teza de doctorat, dar și-a făcut măcar timp liber în care a citit despre America Latină și conchistadori.
Așa-i în toată Europa, noi nu putem fi aici El Dorado pentru toată lumea. E vreo taxă care nu există în Europa sau America? Avem cea mai mică taxare, cu excepția Bulgariei2.
Presupunând că am fi în pielea unui om de afaceri sau în board-ul unui fond de investiții care ar dori să relocheze o facilitate de producție undeva în Europa Centrală sau Balcani, am compara cu siguranță următoarele oferte:
România: contribuțiile sociale, 44,25%, impozitul pe venit din munca dependentă, 16%, TVA, 24% și în cotă redusă de 9%3;
Ungaria: contribuțiile sociale, 44%, impozitul pe venit din munca dependentă, 18% (pentru venituri sub 6300 EUR/an și 36% pentru venituri superioare acestui plafon), TVA (diferențiat) 25%, cu cotele reduse de 18%4 și de 5%5.
Bulgaria: contribuțiile sociale sunt de 34,7%, impozitul pe venit din munca dependentă, 10%, TVA aplicată asupra livrărilor, inclusiv importul de mărfuri și servicii este de 20%. Există și o cotă redusă de 7%6.
Cehia are contribuțiile sociale de 45%, impozitul pe venit din munca dependentă, 15%, TVA-ul este de 19%. Există și o cotă redusă, cu aplicare în mai multe domenii, de 9%7.
Slovacia are contribuții sociale de 49,15%, impozitul pe venit din munca dependentă, 19%, iar TVA nediferențiat este de 19%.
Polonia: contribuții sociale sunt de 34,02%, impozitul pe venit din munca dependentă este de 18% pentru venituri de până la 85.528 PLN (1 EUR = 4.1829 PLN) după care crește la 32%. Cota standard a TVA este de 22%. Există însă și două cote reduse cu sferă destul de importantă de aplicare – de 7%8 și de 0%9.
Ca urmare, omul nostru de afaceri va gândi probabil în felul următor: pentru impozitul pe profit și cel pe dividende găsesc unele căi de optimizare dar la capitolul costuri cu forța de muncă, pe care nu le pot ocoli nicicum, România e în zona superioară a clasamentului, cu 44,25%. TVA-ul este măricel, spre limita superioară a UE, deci avem costuri mari cu materia primă și serviciile achiziționate de pe piața internă. Avem un avantaj strategic dat de ieșirea la Marea Neagră și de Dunăre, care e o importantă arteră fluvială europeană, dar același avantaj îl au și bulgarii, care în plus sunt semnificativ mai ieftini în ceea ce privește costul cu forța de muncă și TVA.
Dacă decidentul nostru se gândește să relocheze un agent economic care face perfecționare activă (aduce din import materie primă, pe care o prelucrează profitând de costurile mai reduse cu forța de muncă și apoi reexportă produsul finit) la un simplu calcul ar prefera în acest caz zona Varna-Burgas în loc de Constanța. Tot astfel, ar fi preferată Polonia, care are ieșire la Marea Baltică și, contrar celor spuse de premier, are și costuri cu forța de muncă mai suportabile.
Cehia are costuri cu forța de muncă comparabile cu ale noastre, TVA mai mic, o infrastructură incomparabil mai bună și o populație mai educată, urbană, care compensează din plin lipsa căilor de comunicații maritime și salariul mediu pe economie mai mare.
Ce anume ar face totuși diferența dacă investitorul nostru nu s-ar orienta către reexport, ci către piața internă unde are de a face cu concurența, cu partenerii de afaceri neaoși și cu obiceiurile locului în materie de administrație și justiție?
Cu siguranță că ar arunca un ochi pe raportul Freedom House – Nations in Transit 201310 care ne dă cifre nu tocmai îmbucurătoare: 3,75 (cadru legislativ/ independența justiției)11 și 4 (corupție) față de Cehia 1.75 (cadru legislativ/independența justiției) și 3.25 (corupție) și Polonia 2.50 (cadru legislativ/ independența justiției) și 3.25 (corupție). Scorurile cele mai proaste (ce tind spre limita – 7) le au fostele republici post-sovietice din Asia Centrală și Belarus-ul tătucului Lukașenko, cărora le suflă în ceafă însăși Maica Rusia cu 6, dar nimeni (în afară poate de cei ce activează în industria extractivă), nu se aventurează să investească în Estul Sălbatic.
În consecință, cineva care dorește să aibă cât de cât de-a face și cu piața internă și consumatorul est și central-european, se va orienta de bună seamă către Cehia sau Polonia, și nu către țărișoara mioritică.
Acestea nu sunt doar cifre seci, ele se verifică în viața de zi cu zi. Acum câțiva ani, fiind avocat colaborator în cadrul uneia din firmele de avocatură prezente în Chambers&Partners și Legal 500, la un moment dat mă întrebam unde au dispărut majoritatea expaților și a patronilor de companii românești mai răsărite pe care îi țineam la curent cu situația litigiilor și de la care brusc nu mai aveam feed-back pe e-mail, deși nu era perioadă de concedii. M-a lămurit un coleg mai „orientat” – era cu două-trei săptămâni înainte de alegerile parlamentare. „Acum toată lumea e plecată din țară, se întorc după alegeri”, mă lămurește colegul. – De ce, întreb eu, neînțelegând? – Dacă vin „băieții de la partid” să întrebe de vreo sponsorizare sau o donație, continuă el, un director adjunct foarte politicos pune placa: „eu v-aș da cu mare plăcere dar nu am drept de decizie, o să vă dau numărul cel bun al șefului că nu e momentan în țară”. Cu șeful nu voia însă nimeni să discute astfel de problemuțe la telefon.
Prevăd așadar că la următoarele alegeri, dacă se continuă actuala politică fiscală de a nenoroci cu biruri tot pe cei buni platnici în loc de a îmbunătăți colectarea din „zona gri” a economiei, baronii de partid (fie ei centrali sau locali) nu vor mai avea unde să-și trimită solii să încerce să convingă oamenii de afaceri să participe la vreun avatar al Trofeului Calității. Vor găsi numai porți încuiate cu afișe: în lichidare judiciară/de vânzare/de închiriat sau alte variațiuni pe aceeași temă.
Dumitru DOBREV
Publicat în „REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR” cu numărul 11 din data de 30 noiembrie 2013
