26 Iulie 2012
In cadrul unei conferinte de presa sustinute in cursul acestei saptamani la Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Premierul Victor Ponta a anunţat ca sustine „introducerea de la 1 ianuarie 2013, cu toate implicaţiile bugetare, a unei TVA diferentiata pentru produsele agricole, o TVA de 24%, din care 9% sa fie retinuta pentru buget si 15% sa fie rambursata producatorului”.
Autor Av. Luisiana Dobrinescu
Luisiana Dobrinescu este avocat in cadrul Dobrinescu, Dobrev SCA
Scopul propus al implementarii unei astfel de masuri este scaderea preturilor la produsele agricole, facilitarea accesului producatorilor pe piata hipermarketurilor si evident, reducerea evaziunii fiscale. Este indiscutabila oportunitatea oricarei masuri anti-evaziune (reale si eficiente), in contextul in care, conform datelor transmise de ANAF, aproape 80% din piata produselor agricole este nefiscalizata. Cu partea tehnica a implementarii cotei diferentiate pare sa fie o problema.
Deoarece intr-un interval de timp de mai putin de 48 ore s-a vorbit fie de reducerea cotei de TVA dupa modelul Belgiei si Germaniei, fie de nemodificare cotei insotite de restituirea unei diferente de cota de 15%, m-am gandit ca ar prinde bine o minima documentare asupra situatiei.
Punctul de plecare il constituie, desigur, Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata (JO L 347, 11.12.2006, p. 1), care, dupa cum ii spune si numele, reglementeaza in mod unitar, sistemul de TVA din toate statele membre.
Conform art. 96 si 98 din Directiva 2006/112/CE, statele membre aplica o cota standard a TVA (care nu poate fi mai mica de 15 %) si una sau doua cote reduse, care nu pot fi mai mici de 5%.
Lista bunurilor si serviciilor pentru care statele membre pot opta in aplicarea cotelor reduse este data de anexa III la Directiva 2006/112. La primul punct din aceasta lista se regasesc alimentele (inclusiv bauturi, cu exceptia bauturilor alcoolice) destinate consumului uman si animal; animalele vii, semintele, plantele si ingredientele utilizate in mod normal in prepararea alimentelor, produsele utilizate in mod normal pentru a completa sau inlocui alimentele.
In prezent, din cele 27 de state membre, doar sase nu au solicitat aplicarea unei cote reduse de TVA pentru produsele alimentare (printre care si Romania).
De precizat ca in majoritatea statelor membre, cotele reduse de TVA se aplica selectiv, doar pentru anumite tipuri de produse alimentare, excluzand produsele de tip fast-food, snacks-urile, bauturile cu continut alcoolic, etc.
Sa luam ca exemplu cele doua state membre deja citate in declaratiile de presa din ultimele doua zile, respectiv Belgia si Germania.
in Belgia, cota standard de TVA este de 21%. O cota redusa de TVA de 6% se aplica produselor alimentare, farmaceutice si anumitor tipuri de servicii sociale, alaturi de o cota de TVA „intermediara” de 12% care se aplica fertilizatorilor principali, produselor fitofarmaceutice, serviciilor de televiziune, etc.
In Germania, cota standard este de 19%, iar cota redusa de TVA de 7% se aplica livrarii majoritatii produselor alimentare, plantelor, animalelor, cartilor si ziarelor, etc.
Adoptarea in Romania a unei masuri de tipul mentinerii cotei standard de 24% pentru produsele alimentare, insotite de restituirea catre furnizor/producator a diferentei procentuale pana la 9% este insa cel putin originala si nu are legatura cu exemplul oferit de cele doua state membre.
Cu siguranta legiuitorul european nu a avut in vedere o astfel de structura la redactarea Directivei de TVA 112 si din acest motiv, poate fi suspectata a incalca legislatia europeana.
Chiar daca s-ar trece peste acest impediment al TVA-ului comunitar armonizat, administrarea cotei originale de 9% ar fi aproape imposibila.
In primul rand, nefiind vorba despre reducerea cotei de TVA la 9% ci de restituirea TVA pentru diferenta de 15% (24%-9%), aceste sume nu pot fi inscrise separat in deconturile de TVA in baza carora, la sfarsitul fiecarei perioade fiscale, se stabileste suma de TVA de plata/de rambursat de la bugetul de stat.
In mod cert, diferenta de 15% trebuie defalcata in situatiile fiscale ale unei persoane impozabile, astfel incat respectiva persoana sa isi poata exercita dreptul de restituire, conform propunerii Guvernului.
Cum formularistica de TVA a indurat multe modificari in ultima vreme, nu ar fi imposibila introducerea unei rubrici pe decontul de TVA care sa defalce din totalul operatiunilor supuse cotei de 24% TVA, valoarea livrarilor de produse alimentare.
Presupunand ca putem determina cuantumul procentului de 15% de restituit, urmeaza intrebarea privitoare la modalitatea legala de solicitare a restiturii. Rambursare de TVA nu poate fi intitulata, aceast fiind definita la nivel comunitar ca fiind diferenta dintre TVA-ul colectat si cel deductibil.
Nici restituire nu poate fi, intrucat cel putin in contextul legislatiei actuale, restituirea se poate cere doar pentru sume platite din eroare, in lipsa unui titlu de creanta, etc
Preluat din dreptul civil, principiul restituirii platii nedatorate este reglementat din perspectiva creantelor fiscale de art. 21 alin. 4 din Codul de procedura fiscala potrivit caruia „in masura in care plata sumelor reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat se constata ca a fost fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.”
Conform art. 117 din Codul de procedura fiscala „se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume:
a) cele platite fara existenta unui titlu de creanta;
b) cele platite in plus fata de obligatia fiscala;
c) cele platite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotarari ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.
Cum nici restituire nu poate fi numita, ar mai ramane notiunea de subventie, dar si aceasta ar fi in maxim pericol de a fi interpretata ca ajutor de stat si in concluzie, aproape imposibila…
Dincolo de aceste impedimente principiale, trebuie remarcat impasul in care s-ar afla autoritatile fiscale organele fiscale care, pe langa solutionarea rambursarilor de TVA la care deja nu fac fata (existand intarzieri chiar si de cativa ani de zile in rambursarile de TVA), ar trebui sa solutioneze si cererile de restituire a celor 15% TVA, intr-un domeniu cu maxim risc fiscal.
In plus, trebuie constientizat impactul bugetar urias al acestei restituiri: statul nu numai ca ramburseaza cumparatorului produselor agricole cei 24% TVA deductibil, dar mai si restituie 15% furnizorului.
In aceasta situatie complicata, pentru a incheia intr-un mod optimist, propun sa adoptam exemplul Marii Britanii, unde livrarea produselor alimentare este supusa cotei zero de TVA.
